De un învăţământ modern în Ţările Romanești se vorbeşte în jurul anilor 1700. În a doua jumătate a sec. XVIII şcolile domneşti sunt organizate şi funcţionează în aproape toate ţinuturile.

Anul 1848 a reprezentat o cotitură importantă în organizarea şi dezvoltarea învăţământului şi culturii româneşti. Oamenii care au pregătit şi condus marile acţiuni ale vremii au fost luptători politici, scriitori, poeţi, filosofi şi istorici, oameni de şcoală, învăţători şi profesori. Animaţi de un cald patriotism ei au militat şi chiar „au pus bazele învăţământului în limba română, au înfiinţat şcoli la sate şi au luptat pentru extinderea şi dezvoltarea lor, au înfiinţat cele dintâi ziare româneşti, au elaborat şi tipărit primele manuale, formulând o terminologie ştiinţifică de specialitate, punând bazele gândirii social-politice şi economice.

Reorganizarea învăţământului după legea din 1850 urma să cuprindă trei trepte şi anume:

          – şcoala primară (începătoare) urma să fie de un singur tip în toate oraşele reşedinţă de judeţ, cu durata de patru ani de studii;

          – clasele colegiale, care iniţial aveau prevăzute şase clase de studiu, la care sau mai adăugat încă două, deci cu o durată totală de opt ani;

            – învăţături speciale care reprezenta studiile „mai înalte“.

Recensăminte şcolare din mediu rural ne arată că în anul 1886 din cei 340.201 copii de vârstă şcolară, din care 173.501 băieţi şi 166.700 fete, s-au înscris la şcoală 88.945 de copii din care 69.090 băieţi şi 1985 fete. Aşadar numai un sfert din copii de la sate urmau cursurile unei şcoli.

         Marele reformator al învăţământului românesc, în epoca premodernă a României, Spiru Haret a lăsat şi el o amprentă decisivă asupra şcolii naţionale prin ampla şi profunda reformă pe care a iniţiat-o, condus-o şi desăvârşit-o, ca ministru, ca om de stat, ca dascăl. Lui şi amplului proces de modernizare a şcolii satului românesc i se datorează şi şcoala din Găgeşti.

         Pe porţile acestei şcoli au ieşit copii cu ştiinţă de carte, gospodari harnici şi intelectuali de seamă, cum ar fi marele ziarist Ion Cristoiu, creator de şcoală gazetărească în România şi scriitor contemporan important.

         Omagiul dascălilor acestei şcoli de elită ca şi tuturor celor ce trudesc cu dragoste, pricepere şi dăruire pentru ca de peste 100 de ani vlăstarele tinere din Găgeşti să plece în viaţă cu cea mai frumoasă zestre, ştiinţa de carte.

Deputat Profesor Universitar Cristian Dumitrescu

Doctor în ştiinţe politice la Paris

Iata scrisoarea pe care am primit-o de la domnul Hans-Gert Poettering, Presedintele Parlamentului European, la incheierea mandatului meu:

“Stimate coleg,

Mandatul dumneavoastra se apropie de sfarsit si, cu aceasta ocazie, tin sa va multumesc pentru activitatea depusa in cadrul Parlamentului European.

Efortul dumneavoastra in cadrul institutiei noastre si al organelor sale a contribuit, in anul care a trecut, la realizarea unor lucrari importante ale Parlamentului European. Nutresc speranta ca experienta dumneavoastra printre noi a fost fructuoasa si imi exprim convingerea ca activitatea dumneavoastra, in calitate de deputat national, se va desfasura in directia viitorului Uniunii Europene.

Va rog sa acceptati, stimate coleg, expresia devotamentului meu.

Hans-Gert Poettering”

Ma bucura mult recunoasterea muncii depuse intr-un moment important, in momentul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Poate voi repeta aceasta experienta pe viitor, dar momentan, doresc sa ma dedic politicii interne.

                 Blogosfera. Ai intrat in blogosfera. Ai blog, deci existi. Este la moda sa fii blogger. E trendy, cum se spune. Da, blogul este o provocare, de asta sunt sigur. De ce vreau sa incerc aceasta experienta? Deoarece cred ca este cea mai “distilata” forma de comunicare, este comunicare in timp real, neconditionata practic de nimic, este o comunicare in stare PURA. Tu scrii ce vrei, cum vrei, cand vrei si cineva….DACA are timp si este interesat, poate sa iti raspunda sau nu (de fapt, si aceasta este un raspuns).NU exista reguli si, cu atat mai mult, constrangeri. Pentru succes, trebuie insa sa se indeplineasca doua conditii: SA SCRII si SA FII CITIT. Ambele, mai greu sau mai usor de indeplinit. Pentru mine, un fost ziarist terorizat de disciplina de a scrie zilnic, reflexul de a scrie cu orice pret a ramas inca. Am o problema: iubesc scrisul, cu sau fara prea multa inspiratie. Iata un prim motiv (dorinta de a ma redisciplina in a scrie zilnic),egoist in sine, pentru care vreau sa devin blogger.Al doilea motiv este unul ce tine de aspiratii mult mai inalte. Cred ferm ca rolul comunicarii prin Internet va revolutiona de asa maniera societatea, incat a lipsi din acest joc ar insemna practic sa pierd o oportunitate poate decisiva in existenta mea.  Este o decizie, nu la fel de  dramatica, dar la fel de semnificativa ca aceea pe care am luat-o in noaptea de 21 spre 22 decembrie, cand am  iesit pe strazile Bucurestiului. Fapt extrem de riscant, dar asumat, plecand de la un rationament simplu: “Sunt ziarist si traiesc momente de istorie, vreau sa fiu in mijlocul evenimentelor, sa le traiesc si sa  scriu pe viu despre ele. Sunt tanar si pot sa risc, nu am familie, nu am copii, nici sotie si in afara de parinti nu am pentru cine sa imi fac griji.” Acea decizie, care mi-a schimbat radical existenta, s-a dovedit a fi corecta, pentru ca m-a conectat uimitor la tot ce s-a intamplat cu adevarat relevant in Romania.Cred sincer ca “era Internetului” are semnificatii inca nebanuite pentru noi. Nu neaparat bune sau rele, sunt lucruri fata de care este facil sa te pronunti, dar care sunt greu de argumentat. Or, eu sunt un om al dialogului, dar si al dialogului argumentat, elaborat si simplu in acelasi timp. Un dialog al argumentelor in care credem, chiar daca ele sunt adevarate nevoi pentru noi si nu sunt confirmate de realitate. Nu vreau sa lipsesc de la marele festin universal pe care il lanseaza comunicarea electronica, ba mai mult, mi-as dori sa tin pasul cu aceasta noua si poate cea mai importanta revolutie, de la descoperirea focului incoace.Vreau sa spun de la inceput ca nu sunt un specialist al Internetului (eu scriu chiar si acest text cu pixul pe hartie, pentru ca mai apoi sa il transcriu pe calculator) dar simt prin toata experienta mea ca lucrurile evolueaza peste tot mai repede poate decat ar dori unii dintre noi in acest moment.Pentru ca tot vorbeam de experienta, ca europarlamentar si reporter am avut niste discutii in care se punea problema protejarii comertului electronic in competitia cu comertul traditional, acesta fiind considerat veriga cea mai slaba a binomului. Un mare specialist planetar in comunicare electronica spunea ca “asa este acum, desi nu peste mult timp, comertul traditional va trebui protejat de cel electronic.”Sunt politician. Iubesc politica si o fac de placere si cu placere, fie si numai pentru faptul ca ea te face sa traiesti intens. Iata de ce ma preocupa o intrebare: “ Este Internetul de stanga sau de dreapta?”Da, ati citit bine, Internetul- ca mijloc de comunicare- este mai aproape de ideologia de stanga sau de dreapta? Pentru mine, raspunsul, daca se poate da un raspuns, da o dimensiune aproape cosmica asupra viitorului. Pot fi, asa, la prima vedere si fara multe pretentii, argumente pentru ambele orientari ideologice. Aceste argument ear fi: accesul larg, nediscriminatoriu (la un anumit nivel de civilizatie materiala), accesibilitatea sa, continutul informatiilor care, in marea lor majoritate, sunt de interes general, faptul ca accesul nu poate fi cenzurat, costurile scazute, ca suntem toti egali in fata lui si prin el, fie rege sau cersetor, ca este usor de accesat  (m-a entuziasmat Marina Voica, la varsta ei, sa spunem frumoasa, ca sa nu-i zicem venerabila, intr-un interviu, ea vorbea despre navigatia pe internet, ca pentru ea este libertatea in forma sa cea mai pura). In orice loc si in orice conditii am putea crede ca apartine unei ideologii de stanga, in acelasi timp nimeni nu a spus ca acest tip de comunicare nu ar putea fi manipulator, ca spiritul antreprenorial (sa nu vulgarizam spunandu-i comercial) practic a fost motorul dezvoltarii Internetului, ca cele doua motoare -Google si Yahoo- au cel mai mare monopol planetar. Ganditi-va ce ar insemna o greva la unul din aceste motoare, care si-ar suspenda cateva ore activitatea. Internetul se dezvolta acolo unde sunt multi, foarte multi bani si nu in Africa, etc, ceea ce i-ar putea indreptati pe unii sa spuna ca e un “fenomen” cu relevanta orientare de dreapta. Sau poate unii, argumentand ca cel mai complex fenomen, Internetul, nu are inca niciun fel de ideologie, ne indreptam in era internetului, catre o noua etapa in istoria umanitatii, in care aceasta tipologie, de stanga sau de dreapta, sa dispara, fiind inlocuita de altceva. Lucru putin probabil, deoarece, in opinia mea, Internetul- si de fapt aceea e problema- devanseaza cu o viteza ce creste cu o progresie geometrica viteza de transformare a mentalului colectiv. La jumatatea secolului trecut s-a vorbit de revolutia tehnico-stiintifica, astazi vorbim de o revolutie comunicationala, ambele in contextul unei tot mai accentuate globalizari. Daca intre revolutia industriala de la inceputul secolului al 19-lea si pana la revolutia tehnico-stiintifica au trecut peste 150 de ani, de la revolutia tehnico-stiintifica au trecut cateva decenii pana la revolutia informatica si comunicationala. Lansez o intrebare in blogosfera: Internetul este de stanga sau de dreapta?